Istoric

Pentru propăşirea agriculturii din zona nordică a Moldovei cu condiţii pedoclimatice deosebite de alte zone ale ţării, în 1946 a luat fiinţă „Staţiunea Experimentală Agricolă”, prima unitate de cercetare agricolă în această parte a ţării. „Actul ei de naştere” îl constituie decizia nr. 1933/1946 a fostului Minister al Agriculturii, prin care se repartizează acestei staţiuni suprafaţa de 263 hectare şi cu sediul la Ilişeşti (18 km de Suceava). Trei ani mai târziu (1949), această unitate îşi stabileşte sediul la Suceava, afectându-i-se din fondurile de stat o suprafaţă de 500 hectare, amplificându-se totodată şi profilul de cercetare al acesteia în domeniul ameliorării, agrofitotehnicii şi protecţiei plantelor.

După anul 1962, când s-au unificat cercetările agricole  din România, staţiunea şi-a mărit suprafaţa la 2 400 hectare, prin arondarea fostului G.A.S. Iţcani, suprafaţă ce s-a  menţinut  până în 1990. Începând cu  1991, odată cu  apariţia legislaţiei de retrocedare, suprafeţele au fost diminuate în mai multe rânduri ajungându-se, în  primăvara 2005, ca unitatea  să exploateze doar 890 hectare teren din domeniul  public  al statului  şi 108 ha arendate din domeniul privat.

Majoritatea terenurilor Staţiunii de Cercetare –Dezvoltare Agricolă Suceava, se găsesc în împrejurimile municipiului Suceava iar unele trupuri răzleţe se găsesc mai la depărtare , înscriindu-se pe diferite zone pedoclimatice caracteristice din judeţ cum sunt: Moara, Şcheia, Ilişeşti, Pojorâta, Moldova Suliţa Grăniceşti şi Dărmăneşti.

Staţiunea de Cercetare –Dezvoltare Agricolă Suceava este  o unitate  de cercetare agricolă, pentru  culturi câmp, ce funcţionează în subordinea Academiei  de Ştiinţe  Agricole  şi Silvice „Gheorghe Ionescu Şişeşti”  şi deserveşte  zona ecologică a Podişului Sucevei şi zonele premontane din Moldova şi parte din Ardeal.

Preocupările majore ale unităţii sunt:

Menţinerea şi îmbunătăţirea fondului patrimoniului genetic la următoarele plante de cultură (grâu, triticale, secară, orzoaică, porum, in fibră, cartof, măzăriche, timoftică, golomăţ, bob). Elaborarea tehnologiilor integrate şi diferenţiate de cultivare cu consumuri energetice reduse, nepoluante şi economice.

Exploatarea raţională şi eficientă a suprafeţei de 700 ha aflată în administrare pentru:
efectuarea experienţelor pentru crearea, testarea şi verificarea soiurilor noi la cereale păioase, porumb, cartof;

Producerea de sămânţă pentru unsprezece specii din categorii biologice superioare;